[faraimaginatie]

dincolo de ambiguitate, cred ca toata durerea, disperarea, Alinei,a plecat de la o dragoste obsesiva (anormala, oricum, pentru societate si religie) intrerupta datorita plecarii ei in Germania si sfarsita prin aceasta convertire a Voichitei, la viata monhala, convertire care i-a adus alinare, nu numai siguranta unui acoperis deasupra capului.
hai, sa fim seriosi. oricat de legati ne-am simti de colegiI (colegele) din vremea adolescentei timpurii sau tarzii, nu am ramane cu obsesia de a ramane impreuna cu ei toata viata.
.

Doar ca e un lucru destul de important in istoria lor pe care tu probabil nu l-ai simtit crescand. Ala e singuratatea. Pentru ca fetele alea erau orfane si singura apropiere fata de alta persoana pe care si-au permis-o a fost, in mod evident, una care le-a marcat vietile. Eu as avea asa o reactie obsesiva, cum ii spui tu, daca mi-as pierde brusc sora si mi-ar turna povesti de genul...locul tau in inima mea a fost luat de Dumnezeu. Evident, toti suntem egoisti si faptul ca dragostea Voichitei nu e de natura fizica pentru a permite o oarecare lupta e unul din lucrurile care o determina pe Alina sa reactioneze in felul ala. Parerea mea. Si eu am fost tentata sa vad momentul ala ca pe ceva cu tenta sexuala. Mai mult decat atat, momentul in care il acuza pe popa ala ca "o f**e" mi s-a parut o iesire a unei persoane geloase. Doar ca tind sa cred ca era mai mult o dorinta de posesie inocenta.