Lacombe Lucien
Originally Posted by MinRep:
|
E greu sa te atasezi emotional de personajul principal, dar eu ii gasesc "idiotenia" fascinanta. Lucien habar nu are despre ce se intampla in lume si nici nu ii poate pasa mai putin. Nu este interesat decat de sine insusi si se bucura de statutul de putere pe care l-a dobandit. Modul in care isi pronunta numele (La-combî Lu-sieen) sau formula de introducere invatata de la noii sai prieteni (Po-lis al-man-dă) este in acelasi timp amuzant si infricosator. Pentru ca, in mod paradoxal, tineri precum Lucien sunt cei mai potriviti pentru a fi inregimentati de un regim opresiv.
|
Personajul principal e cel care dă sarea şi piperul filmului (a primei părți, cel puțin). N-aş zice că n-are habar despre ceea ce se întîmplă în lume, e un flăcău cu detaşarea şi miserupismul unui Patrick Bateman. ESTE de fapt un Bateman în devenire şi nu poţi să nu te întrebi cum ar fi evoluat viaţa lui în lipsa unui context istoric care să-i permită satisfacerea pornirilor morbide. Vrea să se înroleze în Rezistenţă pentru a-şi satisface sadismul. Nu reuşeşte, no problem, intră în tabăra cealaltă, acolo are prilejul să-l şi cultive.
It is a straight story, o poveste cuminte și cu tîlc, însuflețită de personajul central, paradoxal, tocmai prin comportamentul său blazat. Tocmai de aceea, spre deosebire de Twinsen, mie mi se pare că în momentul în care Lucien o cunoaşte pe fata croitorului filmul îşi pierde vigoarea. Pînă atunci aveam un personaj central cu o ambiguitate morală care-ţi ţinea trează curiozitatea. Din acel moment totul devine previzibil. Doar o altă idilă în timp de război. Un film decent care pierde însă meciul cu un mult mai engaging Zulawski.
Vot: Zulawski