The Man without a Map
Am reusit si eu sa-l vad intr-un final. Um...e primul film pe care-l vad regizat de nenea asta. Nici nu sunt eu extrem de pasionata de cinematografia asiatica, in all fairness. Si ca dovada, am si adormit la el prima data. N-a fost un film accesibil si nici nu m-a prins extrem de tare. Poate pe la mijloc cand incepe cu adevarat nebunia aia a cautarii mi-a trezit putin mai mult interesul.
Am citit ce-ati zis voi de el si in principiu sunt si eu de acord. Nu stiu ce as putea adauga nou. Poate ca momentul mortii fratelui tipei e destul de important pentru ca se suprapune oarecum temporal cu inceputul transformarii detectivului (momentul cand imbraca haina disparutului mi s-a parut destul de graitor in acest sens). Pentru ca practic dispare gardianul, piedica ce l-ar tine pe el departe. Odata cu disparitia `interdictiei` detectivul isi poate insusi o identitate. Mi s-a parut interesant procedeul ala de zoom in care e folosit in film. Ca si cum personajele sunt mereu pandite, parca-ar fi un soi de soricei din astia de laborator supusi unui experiment usor morbid. Personajul e surprins de multe ori fragmentat, ba de ferestre inchise, ba de obloane, ba de masinuta aia in care pare ca-si duce existenta.
Mi-a placut sfarsitul ca idee. Cand zice el ca I`ll invent another name for you. One that I`ll never forget. Am parafrazat ca nu mai retin exact. Nu mi-a placut ca au omorat pisica
Filmul ca intreg mi s-a parut mult prea `inchis`. Chiar am fost total deposedata de harta la un moment dat. Nu am inteles rostul personajului care se sinucide. Nici rostul secventelor alora usor psihedelice. Mi s-a parut ca i-a lipsit o oarecare unitate. Si coerenta. Ca si stare l-am simtit...cred ca asta e unul din punctele lui tari. Iti da starea aia euforica si usor inconfortabila in acelasi timp. Parca esti intr-un trip din ala indus chimic.