Ok, am vazut primul episod. Integral. E okish. Nu stiu daca acum il epigonizez pe Bordwell dar mi s-a parut si mie asta fragmentat, lipsit de omogenitate, lipsit de atat de vitalul Ritm care construieste si consacra un film. Un film cinematografic. (Nu-mi cereti sa inteleg ca televiziunea e alta mancare de peste si ca comparatiile sunt deplasate pentru ca n-o sa pot sa cred asta niciodata. In mare si in esenta, sunt acelasi lucru.) Nu zic ca era nevoie sa-mi aduca aminte de Ruiz, Malick &co ca sa ma simt mai satisfacut, dar asa cum se prezinta, e mult prea lipsit de poezie, de muzicalitate, de - din nou - ritm. Nu e vorba ca nu inteleg eu genul asta procedural, livresc, jurnalistic de a spune o poveste intr-un mod artistic pentru ca daca The Social Network si Zodiac, doua filme la care tin enorm, nu se incadreaza manusa in categoria asta atunci nu stiu care filme se incadreaza. Dar acolo e ceva in plus. Nu e vorba de calitate, de grad. Doh, stiu ca acolo avem de-a face cu Fincher si aici cu niste anonimi (desi am observat ca si-a bagat coada si Gus van Sant aici) si ca e stupid sa am aceleasi pretentii. E o diferenta structurala, de ingrediente constituente. Trebuie sa aiba legatura cu veracitatea unei afirmatii aforistice a lui Robert Mckee:
screenplays are structure. Forma e (aproape) totul. Povestea are nevoie de rotunjime, de o arhitectura armonioasa, de interconectivitate cat mai prolifica (neuronala) a pieselor ce alcatuiesc intregul; intregul tre' sa aiba o configuratie cvasi-fractalica dezvoltata in jurul unei idei originante sau care sa permita emergenta unei idei-cheie-de-bolta. Aici aglutinajul pare cam random si haotic. Inexpresiv. Pare sa fi suferit o - sa-mi fie cu iertare
-
fractura de simetrie. In rest, s-au intamplat si niscaiva chestii interesante. De fapt, impresia de capat de linie a fost pozitiva. De fapt, stati asa, ca uitam de inca un aspect care argumenta nemultumirea mea. Ramurile narative paralele celei pe care ruleaza personajul principal. Cea cu fiica-sa, de exemplu. Oribila senzatia de irelevanta pe care-o tot lasa pana putin inaintea finalului. Prost, grosolan si intruziv integrata. Cel putin asa pare deocamdata. Sunt sigur ca dupa ce m-as mai familiariza cu harta intregului teritoriu (tot sezonul) lucrurile s-ar mai limpezi si autolegitima. Ok. Partile bune: personajul principal e destul de fascinant deja. Solid jucat si scris. Fabuloasa scena in care se dezlantuie vocal (unul din fetisurile mele in materie de filme) si il urecheste pe tipul ala care nu stiu ce-i ceruse. Fabuloasa si scena de sex. M-a luat pe nepregatite rau de tot. Chiar ma gandisem anterior si imi parea ca n-o sa prea avem parte asa ceva pe parcursul calatoriei. Ralantiul ala (compenseaza un pic aici la partea poetica) Antichrist-ian. Ai! Ai! Ai! Ai! Foarte interesanta
(vizual) si protagonista scenei respectiva. Foarte misto si mica scena la care participa din nou respectiva din biroul boss-ului cand ea cade victima unui neinspirat puseu de samaritanism si se intereseaza de starea edilului care zacea extenuat pe canapea. Mi-a placut mult cum a repezit-o. Subtil dar cu multa cruzime in autenticitatea acelei replici. Ceva idei filosofico-politico-sociologice destul de ofertante pe alocuri. Vezi:
And he did it because he understood something basic about all people. They want to be led. They want their disputes settled. They want their treaties negotiated, they want their jobs dispensed, their mutinies punished. And they want their loyalties rewarded. To those who lead them to all they want they get power. It's a covenant, unspoken and elemental. Idei generale totusi. Depinde de fiecare. Vladimir Vladimirovici zicea ca-s bune de aruncat la porci. Also, nu un plus propriu-zis (din contra chiar) decat prin prisma bias-ului meu, dar daca tot e atat de vorbaret (numai de filme vorbarete ma lovesc in ultimul timp; incep sa ma resemnez si sa incerc sa ma bucur de literatura asta ce uzurpa fiinta cinemaului, ca n-am ce face; si-asa incep sa-mi pierd increderea in Film si sa-mi para rau ca nu-mi petrec timpul citind lucruri serioase, asa ca intr-un fel, cu cat se apropie mai mult de literatura, cu atat mi-e mai usor sa-mi pastrez rabadare. Sinistru de paradoxal.) macar etaleaza un vocabular, variat, proaspat si interesant de urmarit.