speaking of beer. sunt fericită ca a trecut vara şi inclusiv industria muzicală românească, ce se încăpăţînează să prelungească vara hăt în miezul toamnei, dacă e posibil şi al iernii, şi-a dat seama de asta. adică sunt fericită că a căzut frunza din vii şi bruma pe litoral şi nu mai aud peste tot melodia aia cu
eu vara mi-o 
. unii au boala somnului, alţii pe a crapului.
of, chambord, acum regret că nu am băgat nişte regizori la înaintare la turneu. mai votai ceva pe acolo şi numa bine ajungeam la un bax, ca să ştiu de-o treabă. aşa , cu trei lulele, trei surcele desperecheate mai mare jena.
a, da şi apropo,
saaarge, u crezi că eu îs
some benjamin buttocks sau ce? că m-am născut la 2x de ani şi acuma merg ca racul înapoi? noope. m-am născut şi eu ca toată lumea şi de-a lungul timpului am avut, obligatoriu, perioada mea de
teenage dirtbagdom mai mult sau mai puţin soios, ahem, sonor. vhs-ul acela cu trupe punk de la britiş caunsălu din bucale a fost moment de cotitură în trase(ism)ul meu muzical. glumesc.
îmi stă în cap de cîteva zile melodia aia,
la rivoluzione e come il vento, corespondent de dreapta, sau de dreapta-stînga, dracu să-i pieptăne (naz-bol), al bandierei rossa, auzită aici la o crîşmă. am fredonat-o calmă cîteva zile pînă mi-a zis cineva care-i treaba cu ea. damn, ce chestii catchy au ăştia pentru mobilizări politice. dar nu ţi-o dedic pe aia. ziceam şi eu.
rîsul lumii