|
Într-adevăr, la fel ca Last Year at Marienbad (pe care tocmai ce l-am revăzut vineri în cadrul Festivalului Filmului Francez de la Tg.Mureş), La Ville des Pirates funcţionează în primul rînd la nivel senzorial, din momentul în care te-a prins în mrejele sale şi te-a hipnotizat prin frumuseţea sa. Continuînd comparaţia dintre cele două filme, cred că în cazul Oraşului Piraţilor, dacă ai săpa destul de adînc, probabil că ai da peste scheletul unei poveşti care are cît de cît o logică. Last Year at Marienbad funcţionează în sens opus (cel puţin aşa îmi apare mie, după a treia vizionare) - pe măsură ce încerci să descîlceşti iţele poveştii, filmul devine tot mai confuz...
Revenind la Oraşul Piraţilor, două scene m-au impresionat în mod deosebit - cea cu bărcuţele făcute din bancnote, care iau foc la contactul cu sîngele şi scena în care tipa relatează din ziar ştirea despre crimă, iar camera ne dezvăluie treptat picioarele copilului, în fundal auzindu-se sforăitul macabru al bătrînului (pe care la început l-am confundat cu ceva ghiavolesc). Creepy...
|