[Federico]

La prima vedere a topicului si numelui ultimului contributor, mi se formase in minte expresia Dupa Valuri.

Cel mai greu a fost să înscenăm secvenţele de violenţă fizică şi mentală. Dacă nu găseşti dozajul şi abordarea precise, rişti să te simţi penibil, stingher, neadecvat. Ca să poţi interpreta adecvat suferinţa, tulburarea, violenţa, trebuie să îngădui ca, într-o măsură, aceste stări să te afecteze cu adevărat pe tine ca persoană, ca actor, ceea ce este foarte invaziv. Actorii sînt oameni care au şi ei inhibiţii, reţineri, convingeri personale – în cazul filmului acestuia, de multe ori diferite de ale personajelor pe care le interpretau – şi să-i faci să fie perfect verosimili în situaţii de felul acesta nu e tocmai uşor. Uneori, ai nevoie de multă vreme să te limpezeşti tu, ca realizator, cum e mai bine – e nevoie de răbdare, de încredere şi de calm; încercînd diferite variante, înţelegi mai uşor ce nu funcţionează şi poţi să găseşti şi soluţii.

Cred că e mai curînd vorba de înţelegere decît de compasiune. Ca cineast, e bine să rămîi deschis, curios, să cercetezi – e de preferat să nu ştii concluzia dinainte să faci filmul şi să înţelegi că nu ai nici un drept să-ţi judeci personajele. Nu poţi fi discret şi ne-comentativ ca autor decît dacă îţi propui şi dacă înţelegi că nu tu eşti cel care contează. Greu e nu să-ţi faci simţită prezenţa în film şi să-i faci cu mîna spectatorului din fiecare cadru, ci să te abţii să fii vizibil, să-ţi asumi că faci filmul ca să atragi atenţia asupra personajelor, a poveştii, a întrebărilor care decurg din ea – şi nu asupra ta.

Nu interpretez niciodată filmul sau vreo parte a filmului în cuvinte – vorbele au darul să fie foarte precise şi imprecise deopotrivă – cinematograful este important pentru toate acele lucruri care scapă cuvintelor.

din criticile aduse filmului, pe unele mi le asum; altele, făcute de reviste generaliste care comentează întotdeauna doar subiectul, povestea, sînt irelevante

.

Oops, se pare ca nu mai am nevoie de heroina astazi after all. Mersi pt link, varu.

"tampit" ?!

Incurci borcanele din nou, chief.
And btw, nu-i acelasi lucru. Bresson nu-i nici roman si nici viu. E o diferenta cruciala. La fel cum nu-i acelasi lucru, in leg. cu ce zice Twinsen, a te lua de Mungiu (si roman si viu) si a te lua de un alt forumist. Personalitatile publice 'are not real people'. Nu-i bai daca intram mai tare la ele... Iar tot apropo de raportul Bresson-Mungiu: am fost odata la un seminar deschis de regie din cadrul Next la care a participat si romanul si ii fusese ceruta parearea in leguatura cu filmele a doi camarazi de breasla. Unul roman si unul englez. In primul caz s-a abtinut, bagand in fata principiul fairplay-ului, dar la al doilea n-a avut retineri in a-l scuipa in cap cu voluptate. Vezi, nu-i acelasi lucru.