[andreiu7z]

Printre primele pagini ale romanului britanicului, Ian McEwan, Mângâieri străine, nu am găsit acel "ceva" care să-mi dea imboldul de a duce la bun sfârşit scriitura. Pe măsură ce parcurgeam, destul de şovăitor, pagina cu pagina, am realizat că autorul, cu o dibacie magistrală, reuşeste să dea culoare atmosferei. Ca material de lucru, McEwan naşte de sub peniţă, un cuplu englez care-şi petrece, pentru câteva zile, vacanţă în Veneţia. Aceste câteva zile, vor fi trăite intens şi vor reverbera, atât în memoria eroinei, Mary, cât şi în memoria cititorilor. Prin peregrinările haotice şi labirintice ale cuplului prin neprietenoasa Veneţie, cărările li se întâlnesc intempestiv cu ale unui bătrân misterios, care, reuşeşte, cu o nonşalanţă ostentativă, să-i ademenească într-un joc sado-erotic.
Pe măsură ce parcurgeam romanul, gândul îmi zbura, involuntar, la romanul lui John Fowles, Magicianul, în care am constatat câteva asemănări izbitoare.
Britanicul McEwan, dozează, în dégradé, o atmosferă apăsătoare atât pentru cuplul englez cât şi pentru cititori.
Dacă la începutul lecturării am avut mari dubii în privinţa romanului, spre final, a reuşit să mă capteze, finalul măsurând un grad mic de previzibilitate.

****/5