Originally Posted by Coshava:
Precizez că nici mie unul filmul nu mi s-a părut atât de anti-ortodox precum se speculează ( sau precum lasă inclusiv Mungiu să se înțeleagă din interviurile sale - clar gândite să stârnească ) - dar acuma hai să fim sinceri și să propunem următorul scenariu alternativ : un copil e tratat cu leacuri băbești în loc de antibiotice și toți cei din sat fac chetă să-l ducă la spital și să dea șpaga de rigoare în ultimul moment el moare datorită complicațiilor ( situația nu e decât vag similară cu cea din " 4,3,2" - acolo intervine și însingurarea personajului etc ).
Crezi că ar fi avut parte de aceeași audiență și același grad de premiere ?
Asta deși situația e neeet mai întâlnită și mai relevantă decât cea din film ... 
Ca să nu mai spunem că a nu menționa faptul că parinții/bunicii apelează la acest tratament datorită lipsei banilor, închiderii/subfinanțării spitalelor ș.a.m.d. ar fi o act incredibil de ipocrit. 
|
Scenariul alternativ pe care il propui tu seamana mai mult cu Moarte Domnului Lazarescu. Si acesta a luat premiu la Cannes. Eu cred ca in definitiv un cineast are dreptul sa-si aleaga ce subiecte vrea el. Domeniul lui este arta si nu trebuie sa-l confundam cu un reporter. E treaba acestuia din urma sa faca anchete, sa gaseasca situatii mai des intalnite sau mai relevante pentru viata sociala din tara.
Se pune problema daca un film este sau nu, ar trebui sa fie sau nu, moralizator. Se vorbeste de reproductibilitatea faptelor prezentate intr-un film. Sunt ele singulare sau exista indicii care arata ca asa ceva se poate intampla oricand, prin urmare spectatorul poate trage niste invataminte?
Moarte Domnului Lazarescu are sigur o latura moralizatoare la adresa mentalitatilor si sistemului.
Subiectul din Dupa dealuri nu se preteaza, cred, si din cate am citit autorul a stiut sa-l trateze cu grija pentru a nu starni reactii negative. Reactii negative vor fi oricum, dar nu in general, cred.
Cat despre premiu la Cannes: filmul a fost gandit pentru Cannes. La fel ca si alte filme participante. Exista un academism specific festivalului, iar unii autori au prins spiritul, au dibuit cerintele, au reusit sa deduca o reteta. Cum spunea in Cahiers unul dintre redactori: Dupa dealuri de Mungiu si Dans la brume de Loznitsa sunt filmele care corespund cel mai mult profilului tip de film canois. "Lungime excesiva", "subiect mare", "imagine monumentala", "planuri lungi in care camera avanseaza cu incetineala unui rulou compresor, pentru a ne introduce in locul dramei".