[andreiu7z]

Şatra - Zaharia Stancu
Scepticismul privind calitatea operei lui Zaharia Stancu m-a făcut să o păsuiesc suficient de mult, însă recomandarea unui prieten a reprezentat stimulentul de a lua romanul în mână. Nu aş fi crezut că o vreo 8 duzine de ţigani nomazi pot crea o atmosferă atât de intensă şi interesantă în acelaşi timp. Firul epic, la început palid, fad, fără prea multe sentimente împărtăşite, prinde spre final o consistenţă şi amploare rar întâlnite, realizat prin tehnica bulgărelui de zăpadă.
Micro cosmosul ţigănesc este înrămat de soarta irefutabilă a macro cosmosului dominat de incertitudine, de sentimentul pieirii şi de război. Pe fondul războiului şi a deportării ne este prezentată soarta intempestivă şi crudă a şatrei condusă de Him başa. Panica creată de conflicul armat se răsfrânge şi asupra micii comunităţi de ţigani, lucru ce, inevitabil, însămânţează în raţiunea oamenilor oacheşi sentimentul supravieţuirii.
Conflictele şi sentimentele a căror amploare se intesifică pe măsură ce drumul şatrei se apropie de "final", sunt armonios acompaniate de atacurile şi raidurile duşmanilor.
Deşi finalul este, evident, previzibil, au fost unele scene care au reuşit să mă surprindă şi să-mi dea de gândit.
De fiecare dată când dau gata un roman atât de bun, precum cel mai sus amintit, îmi reproşez că dedic mult prea puţin timp operelor aparţinând literaturii române.
*****/5