|
Emil Botta - La Frumuseţea Ei
Dincolo erai de clarul stelelor
si luna, sfioasa, te urma.
O, cu mult mai frumoasa era
cristalina, lacrima ta!
Fereastra stie cum ardeai,
ca un lan, ca un val te leganai,
dogoritu-mi brat cum te frîngea,
ca o azima, asa te frîngea.
Prin parul tau tremurator
trece tematoare Primavara.
Înca departe-i Vara. Toamna grea
ca un aur pe frunte-ti va sta.
Si iarna cîndva de vei fi,
ma voi înfasura în frigul tau;
ci fii Primavara mereu,
stralucitoare, fii limpede zi!
|