[MinRep]

Initial am fost un pic intimidat de lungimea filmului, dar odata ce m-am asezat la el, am intrat destul de usor in ritmul pe care filmul il impune. "Taste of Tea" pare croit dupa modelul cronicilor de familie ale lui Ozu, dar Ishii, pe langa cateva imprumuturi evidente (unele incadraturi ozu-like sau modul de a folosi muzica) se foloseste pe cat posibil de mijloace artistice ale ultimelor decenii, virand uneori inspre suprarealism sau inserand momente animate.

Sunt cateva momente mai sugubete care distrag un pic atentia de la tonul de altfel destul de introspectiv al naratiunii (si as cita in acest sens inregistrarea melodiei in studio), dar cred ca Ishii a reusit sa gaseasca combinatia potrivita de umor, elegie, sentiment si inventivitate vizuala care sa se potriveasca materialului pe care ni-l prezinta si sa-i dea o spoiala noua, potrivita pentru mileniul III. Scena definitorie a filmului (sau, ma rog, cea care mi-a placut cel mai mult) este cea in care cei patru membrii ramasi ai familiei descopera albumele animate pe care bunicul le-a creat pentru fiecare dintre ei, scena care se termina cu un lung cadru in care cei patru deruleaza in liniste paginile in care sunt (re)animati, apoi trei disolve-uri si pull-back-uri succesive, care ne indeparteaza din ce in ce mai mult de casa lor.

3.5 stele