Cinemagia Forum - View Single Post - Turneu Iconoclast III

Mercutio · 18 Oct 2012, 01:03

L-am urmarit in doua reprize, deci nu mi s-a parut lung, si s-a dovedit a fi pentru mine un film remarcabil si surprinzator. Ceea ce m-a captivat, in principal, e latura suprarealista. Inca din prima scena putem vedea ca autorul, care a realizat si filme de animatie, nu are retineri in a exterioriza, prin intermediul efectelor vizuale, emotiile sau halucinatiile personajelor (asta cred ca ar oripila un autor minimalist roman). Un tren in miniatura iese din capul lui Hajime: trucajul vizeaza sa ne faca sa resimtim tristetea pricinuita tanarului de pierderea trenului in care se afla prietena lui.
Suprarealismul se manifesta prin mai multe aspecte: vise, halucinatii, nonlinearitatea recit-ului, dedublare, irationalitate. Filmul prezinta istoria unei familii si micul univers in care aceasta isi duce existenta, undeva la tara, in mijlocul naturii. Un lucru ciudat pe care l-am observat este faptul ca, potrivit etapelor vietii, totul pare "inversat" in povestea aceasta. Copiii, de exemplu, sunt cei nevoiti sa se confrunte cu probleme. Hajime este chinuit de o dragoste neimpartasita, Sachiko este mereu jenata de propria fantoma gigantica, de care vrea sa scape, pe cand cei doi parinti duc o viata familiala si profesionala lipsita de griji, linistita. In vreme ce Sachiko sta serioasa si mediteaza pe prispa, ca un batran intelept, bunicul face gimbuslucuri, danseaza si fura mancare de pe masa, la fel ca o fetita jucausa. Nu exista un plot sau o actiune. Scenele sunt episodice, disparate, fara o legatura cauzala intre ele, toate avand insa o nota de bizar, de iesit din comun. Prin asta autorul reuseste sa tina treaza curiozitatea de-a lungul filmului. Un alt aspect care m-a atras este tonul bland si ambianta agreabila. Totul este armonios si simplu: raporturile dintre personaje, casa in care locuiesc ele, natura inconjuratoare. Nu se poate sa nu indragesti familia aceasta. Iti vine sa te asezi alaturi de membrii ei, pe prispa, si sa bei o ceasca de ceai in compania lor. La sfarsitul filmului ai impresia ca ti-ai facut cativa noi prieteni.

3.5 stele

18 Oct 2012, 01:03	#2
Mercutio Guru Join Date: Oct 2008 Posts: 1,333	L-am urmarit in doua reprize, deci nu mi s-a parut lung, si s-a dovedit a fi pentru mine un film remarcabil si surprinzator. Ceea ce m-a captivat, in principal, e latura suprarealista. Inca din prima scena putem vedea ca autorul, care a realizat si filme de animatie, nu are retineri in a exterioriza, prin intermediul efectelor vizuale, emotiile sau halucinatiile personajelor (asta cred ca ar oripila un autor minimalist roman). Un tren in miniatura iese din capul lui Hajime: trucajul vizeaza sa ne faca sa resimtim tristetea pricinuita tanarului de pierderea trenului in care se afla prietena lui. Suprarealismul se manifesta prin mai multe aspecte: vise, halucinatii, nonlinearitatea recit-ului, dedublare, irationalitate. Filmul prezinta istoria unei familii si micul univers in care aceasta isi duce existenta, undeva la tara, in mijlocul naturii. Un lucru ciudat pe care l-am observat este faptul ca, potrivit etapelor vietii, totul pare "inversat" in povestea aceasta. Copiii, de exemplu, sunt cei nevoiti sa se confrunte cu probleme. Hajime este chinuit de o dragoste neimpartasita, Sachiko este mereu jenata de propria fantoma gigantica, de care vrea sa scape, pe cand cei doi parinti duc o viata familiala si profesionala lipsita de griji, linistita. In vreme ce Sachiko sta serioasa si mediteaza pe prispa, ca un batran intelept, bunicul face gimbuslucuri, danseaza si fura mancare de pe masa, la fel ca o fetita jucausa. Nu exista un plot sau o actiune. Scenele sunt episodice, disparate, fara o legatura cauzala intre ele, toate avand insa o nota de bizar, de iesit din comun. Prin asta autorul reuseste sa tina treaza curiozitatea de-a lungul filmului. Un alt aspect care m-a atras este tonul bland si ambianta agreabila. Totul este armonios si simplu: raporturile dintre personaje, casa in care locuiesc ele, natura inconjuratoare. Nu se poate sa nu indragesti familia aceasta. Iti vine sa te asezi alaturi de membrii ei, pe prispa, si sa bei o ceasca de ceai in compania lor. La sfarsitul filmului ai impresia ca ti-ai facut cativa noi prieteni. 3.5 stele __________________ Comme au cinema Last edited by Mercutio : 18 Oct 2012 at 01:10.