[SoricicaMov]

Gassman si Deneuve sunt frumosi impreuna, chiar instrainati fiind, cerniti, cu psihice insalubre asemenea canalelor Venetiei, in rolurile celor doua personaje cu radacini lacustre, maloase, instabile, aflate intr-un permanent duel mental, exorcizat adeseori prin sfichiuirile verbale, de o tandrete sadica, ale lui Fabio asupra Sofiei; Stolz nu-si uraste sotia insa nu ii poate ierta pierderea inocentei, catre care fiinta sa erodata de vicii aspira, dorind sa posede ceea ce propriul sau -suflet pierdut- nu poate rodi; prezenta lui Tino actioneaza ca un catalizator generand o confensiune treptata din partea rudelor sale, la inceput domestic-retinuta evoluand insa spre o forma virulenta; desi este evident ca ambii sunt constienti de inocenta lui si vor sa il protejeze de rasuflarea fetida a misterului, dorinta involuntara de a se destainui este mai puternica si il atrag cu eleganta decadent-aristocratica in paienjenisul din intimatea relatiei lor de cuplu in care ei insisi se regasesc imobil-imbatraniti; filmul nu are taisul unui giallo, dar pentru ca aduce progresiv in atentie si devoaleaza tema alienatiei, frecvent intalnita in stilul acesta de horror, l-as putea categorisi drept un pseudo-giallo, un triller usor, ca o tesatura cu textura fina insa ingalbenita, roasa si patata de timp, uitata in adancul unui dulap dintr-o vila gotica venetiana
3 stele