Ce am apreciat cel mai mult la filmul asta a fost
retinerea lui, mai ales daca suntem de acord ca e un
giallo. E drept ca am vazut doar filme de Argento din categoria asta, dar tind sa cred ca ale lui sunt mai reprezentative pentru acest gen. Si unul din lucrurile pe care le au in comun aceste filme e tocmai o anumita stridenta- ba iti scot ochii prin cromatica folosita, ba incearca sa te sperie prea mult cu ajutorul coloanei sonore, ba te oripileaza cu niste crime executate cu mult sadism (dar si ingeniozitate, happy tree friends style
). Nici urma de asa ceva aici. Si chiar si intriga politista e atipica, cel putin prin rezultatele rezolvarii ei - prin descoperirile lui protagonistul nu schimba nimic, relevarea adevarului nu are nici o consecinta, unchiul si "matusa" vor continua sa traiasca precum doua cadavre legate unul de altul (their words 8-|).
Apoi mai e si o stare de melancolie care invaluie filmul (mi se pare ca se simte cel mai bine in scena despartirii dintre Tino si Lucia, nu e foarte melodramatica dar cat e de expresiva...) pe care eu o gasesc foarte
appealing.
Apoi sunt actorii (de nota zece Gassman, la inaltime
toti ceilalti), dialogurile, decorurile si coloana sonora (e folosita destul de inteligent si serveste drept ghid alaturi de Tino).
Da, nu e o capodopera dar nici nu ii gasesti nimic de reprosat.
3.5 stele