[SoricicaMov]

Prima oara am incercat sa il vad acum cateva luni, greseala mea fiind sa il pornesc undeva pe la un unu noaptea cand eram deja somnoroasa, nu am rezistat mai mult de 30-40 minute, cam acelasi interval mi-a dat batai de cap si in dupa-amiaza asta, cand in prima ora m-am tot fatait si am pus pauze dese, dar cumva trecand de pragul asta, incet-incet filmul mi s-a strecurat pe sub piele, mi-a captat interesul si m-a emotionat, o emotie totusi desaturata cumva, impusa de ritmul lent al filmului care se construieste minutios, intamplare cu intamplare si personaj cu personaj (toate mi se par importante, nici unul nu joaca un rol secundar, sunt un fel de celule fiecare cu rolul ei egal ca importanta cu al celeilalte in intregul ca un organism viu al filmului) si care in ciuda fragmentelor cu distractii turistice duplicate exotice viu colorate si muzica pulsand modern tumultuos, are un aspect palid, nesanatos, fragil; asemenea atractiilor turistice ieftin reproduse in parcul de amuzament de langa Beijing servind drept surogat pentru a potoli curiozitatile de vacanta ale turistilor chinezi, la fel tinerii care migreaza din provincie catre marea metropola pentru a avea mai multe sanse la o viata mai buna, par a fi doar clone, adaptarea la ritmul de trai si la sistemul de valori din mediul urban dinamic, intr-o continua modernizare, facandu-i sa sufere o depersonalizare, o treptata decolorare, secatuire a integritatii lor morale; solutiile sunt intotdeauna de compromis, chiar si atunci cand alegerea personala ramane onesta, angrenajul modern urban muscand adanc cu gurile lui zimtate din carnea morala a personajelor si tragand viguros fiecare –victima- in vortexul miscarilor lui sacadat zdrobitoare
3 stele