[White1]

Ceea ce ar trebui cuprins in aceasta parte este de necuprins. Pentru a concepe si a pricepe acest salbatic adevar, trebuie sa-ti fi tarat vieti de-a randul zilele prin lagare, prin aceste locuri unde, fara o inlesnire cat de cat, nu apuci sa supravietuiesti nici macar unei singure condamnari, caci lagarele au fost nascocite pentru exterminare.
Urmarea: toti cei care au sorbit pana la fund, cei ce au gustat mai din plin sunt in mormant; ei nu vor vorbi niciodata. Esentialul despre lagarele Arhipelagului nu va fi spus de nimeni, nicicand.
Si este mult peste puterile unui condei solitar intreaga intindere a acestei istorii si a acestui adevar. In ce ma priveste, m-am invrednicit doar de o fanta prin care se poate intrezari Arhipelagul, nicidecum de o vedere din turn. Dar, din fericire, au mai iesit la suprafata cateva carti si altele vor continua sa apara. Poate ca parcurgand Povestirile din Kolima ale lui Salamov cititorul va simti mai aievea necrutatorul duh al Arhipelagului si limitele deznadejdii omenesti.
Dar pentru a afla gustul marii e de ajuns si o singura inghititura.

Daca 1984 e o privire din afara asupra unui sistem totalitar, Arhipelagul Gulag e ca un reportaj right from the belly of the beast. Si parca realitatea e putin (mai mult) mai nelinistitoare decat imaginatia lui Orwell. Desi limitata de conditiile speciale in care a fost scrisa, "investigatia literara" a lui Soljenitin e suficient de ampla pentru a-ti oferi o imagine destul de detaliata a ceea ce a insemnat efortul de reeducare (da, se citeste exterminare) prin munca a cetatenilor sovietici. De la cum se ajunge in Arhipelag (arestarea, ancheta, procesul-daca esti destul de norocos sa ai parte de unul, inchisorile de tranzit, transportul detinutilor) pana la efectele acestuia asupra structurilor interioare ale oamenilor (capitolul meu preferat, Sufletul si sarma ghimpata). E drept ca efectul cartii e mult diminuat de faptul ca tu stai comod in pat si citesti despre zekii care mor sufocati in vagoanele pentru vite in care au fost inghesuiti. Tu nu o sa simti nici macar amaraciunea unei singure inghitituri, asa ca trebuie sa te multumesti cu descrierea gustului marii. Si simpla descriere nu o sa te schimbe aproape deloc dar iti ridica multe intrebari si iti ofera si cateva certitudini.
As fi vrut sa las aici episodul arestarii lui Soljenitin pentru ca e de o frumusete care straluceste si mai tare prin intunecimea ororilor descrise in roman. Dar cred ca e prea lung, asa ca, daca tot am amintit de capitolul care mi-a placut cel mai mult, un mic fragment din el:

Cu gandul la lagarul care ne asteapta, uneori ne face placere sa ne amintim de trecut: cat de bine traiam! (Chiar daca traiseram prost) Cate sanse nefructificate! Cate flori neculese! Cum sa mai recuperezi timpul pierdut?... daca scap viu de aici o sa traiesc cu totul altfel, mult mai inteligent. Ziua viitoarei eliberari? Ea sageteaza orizontul cu raze ca un soare rasarind.
Si concluzia: sa rezisti pana atunci! Sa supravietuiesti! Cu orice pret!
O simpla locutiune, o expresie intrata in obisnuinta: "cu orice pret"
Si deodata cuvintele se umplu de sens, alcatuind un legamant teribil: sa supravietuiesti cu orice pret.
Si pentru cel ce face acest legamant, infruntand fara sa clipeasca explozia lui de lumina sangerie, pentru acela nenorocirea lui se inalta mai presus de orice, ecraneaza intregul univers.
E marea rascruce a vietii de lagar. De aici pornesc doua drumuri: unul o ia la dreapta, celalalt la stanga, unul urca, celalalt coboara. Pe cel din dreapta iti pierzi viata, pe cel din stanga iti pierzi constiinta.
Directiva pe care ti-o dai tie insuti: "rezista!" e izbucnirea instincuala o oricarei fiinte vii. Cine nu vrea sa supravietuiasca? Cine nu are dreptul sa supravietuiasca? Incordarea tuturor fortelor vitale ale organismului. Ordin catre toate celulele: "rezistati!"
.................................................. ........................
Dar "rezista" inca nu inseamna "cu orice pret". "Cu orice pret" inseamna cu pretul vietii altuia.