[Mercutio]

Dincolo de scenele extraordinare de dans si musical, de fascinatia punerii in scena a unui spectacol pe Broadway, de culisele show business-ului, de vechea tema a modului nesanatos de viata al artistului (cu tenta moralizatoare) si cea a sacrificiului in arta, ceea ce gasesc remarcabil la All that jazz e latura onirica. Confesiunea lui Joe, judecata de apoi, darea de seama catre Moarte. Aceasta fiind intruchipata, of course, cum altfel, de o femeie frumoasa (Angelique), seducatoare, imbracata in alb (moartea alba are o anumita semnificatie). Joe, afemeiat cu reputatie, flirteaza in prezent cu Moartea.
Trecerile dintr-un univers in altul, din universul real in cel imaginar si invers, sunt facute printr-un montaj excelent realizat. Am observat in cateva randuri folosindu-se o tehnica numita "cut to an idea" (daca imi aduc aminte bine termenul).
Intr-una din secvente, de exemplu, Joe intinde mana spre Angelique (Moartea), apoi cut la o imagine cu Joe pe strada ducand mana la inima, cuprins de un atac de cord, si cut in continuare spre imaginea stand-up-comedien-ului care spune "not me man, not me". Ideea mortii leaga cele trei planuri. Alta scena interesanta, folosind aceiasi tehnica, e cea in care imagini de la operatia chirurgicala a lui Joe sunt intercalate cu imagini de la sedinta producatorilor discutand sumele implicate in spectacol: disectie la propriu si la figurat.
Iar la sfarsit, ca o concluzie a povestii, sunetul fermoarului inchizind sacul in care se afla cadavrul lui Joe, da tonul la piesa There's No Business Like Show Business.

Thums up