[andreiu7z]

Surpriza plăcută ce am avut-o în urma lecturării romanului "Cum să uiţi o femeie" de Dan Lungu, mă face să vi-l recomand cu căldură. Primele gânduri ce mi-au trecut prin minte când am pus mâna pe carte, nu au fost prea stimulative, crezând că voi avea de-a face cu un roman autohton patetic, intoxicat de prea mult romantism. I-am dat o şansă, şi spre surpindere mea, a meritat.
Andi, personajul principal în jurul căruia orbitează mai toată acţiunea, duce o viaţă boemă, mizeră dar fericită alături de iubita sa, Marga, o fată egoistă dar atrăgătoare. Relaţia dintre cei doi, tipic contemporană, se sfârşeşte subit şi fără explicaţii odată cu plecarea Margăi într-o direcţie necunoscută. Din acel moment viaţa tânărului jurnalist ia o cotitură dramatică, împinsă până la disperare. Vicisitudinile prin care acesta trece, nu fac altceva decât să-l ajute să se autocunoscă. Sentimentul iubirii pierdute sau a resemnării este armonizat în sufletul lui Andi şi de scepticismul privind existenţa divinităţii, acestea amplificând suferinţele şi procesele de conştiinţă.
Romanul este neeconomicos în privinţa figurilor de stil şi al metaforelor, în schimb este sărac în dialoguri.
****/5
P.S. Urmează să pun mâna pe romanul "Sunt o babă comunistă". Sper să am parte de aceiaşi surpriză plăcută...