[robertsandu]

Hm, s-au născut niște discuții aprinse aici. Eu unul sunt de partea lui Mercutio. 12 Angry Men este un film superior din absolut toate punctele de vedere, regie, substanță, realism, joc actoricesc, personaje complexe etc. Este un exemplu clasic de entertainment inteligent. Cred că l-am văzut de vreo zece ori de-a lungul anilor și niciodată nu m-am plictisit de el. Și da, este în același timp și un film artistic (am avantajul că am citit Making Movies).

@Federico, într-adevăr, Sideny Lumet se folosește de secvențele de pauză pentru a iniția dialoguri one to one. Asta nu este însă de blamat, din moment ce, în orice încăpere în care se discută lucruri de o importanță extenuantă psihic, pauzele sunt ceva firesc. Pot să acuz un film că se folosește de un lucru artificial pentru a-și dezvolta povestea. În 12 Angry Men nu vorbim însă de ceva artificial. Și nu cred că pelicula lui Lumet se poate numi suprasolicitată în plan stilistic. Twinsen, spre exemplu, nu a observat nimic stilistic la filmul ăsta. Tu zici că e suprasolicitat.

PS: În momentul în care atmosfera e foarte tensionată și cineva îți spune ceva cu care nu ești de acord, tendința normală este să te ridici de pe scaun, să gesticulezi și să ridici tonul. Este una dintre reacțiile umane firești. Am studiat ani buni psihologia comportamentală și comunicarea de tip non-verbal. Este nevoie de un autocontrol total să poți manevra o discuție înflăcărată de pe o poziție neutră precum statul pe scaun. Autocontrol care multora nu le este la îndemână. Așa că, din punctul meu de vedere, reacțiile din 12 Angry Men sunt perfect rezonabile și explicabile prin apel la natura umană și la profilul discuțiilor de grup (aici, un grup conflictual).

@Mercutio, apropo de acel poster din link, nici cu Glengarry Glen Ross nu cred că se poate compara El Metodo. Filmul ăla e deosebit.