Tot cautand tristetea in poezii, dau de Ana Blandiana. Rasfoindu-i poeziile, ma lovesc de
Cuplu care ma determina sa caut proza ei. Si-mi pica in mana, ciudat de accidental,
A fi sau a privi.
E-o carte-reflectie, in care Blandiana nu se sfieste deloc sa analizeze cotidianul cu un ochi inteligent, dar parca detasat, si cu o capacitate de intelegere a lucrurilor foarte dezvoltata. Ce inseamna a fi sau a privi? A te arunca in valurile intamplarilor sau a reflecta ritmul si intensitatea lor, cultivandu-ti spiritul de observatie pana devii ceva de speriat in ochii celorlalti.
Imi place tanti asta; ma trimite si prin anticariate
sa-i caut cartile.