mie tocmai soundtrackul nu prea mi-a plăcut
, mi se pare cam romanţos, deşi ştiu că adrian enescu e responsabil cu coloane sonore ale unor filme mari la noi. dar filmul, uau ! are nişte momente atît de faine, în plus nu mai este o parabolă social-politică în exclusivitate, chiar dacă nu-i lipsesc şi elementele astea, apoi suicidul, izolarea, uniformitatea peisajului urban, în care se rătăceşte falsul sălbatic, tensiunea lui, aşteptarea ei, într-un cuvînt e fain rău. mi-a amintit de joanna hogg. iar visu e de vis, as always. eu numai la tinereţe l-am văzut pînă acuma.
pî.sî. ce-i cu statele?