|
nu-mi prea închipui cum e. cred că am nesperatul noroc să pot vedea un film rusesc fără subtitrări, sau să înţeleg o carte în rusă în proporţie de 98 la sută. rusa sună mai bine decît franceza pentru mine, sună extraordinar la drept vorbind, deşi sunt departe de bullshituri gen umezirea ochilor cînd aud kalinka sau eternul spirit rusesc şi alte rahaturi. mitologia mihalkovkiană mă lasă rece. îmi place felul în care au ştiut scriitorii lor să descrie situaţiile omeneşti, dar nu mă încîntă entuziasme gen maică rusie, dumnezeul nostru, ca la vecinii noştri sîrbi.
în ce priveşte comediile sovietice cu toptanul, ai mei au zis întotdeauna: make do cu ce ai. alea măcar m-au scos din stereotipul că orice e vechi e bun, m-au obişnuit cu imaginea vintage şi m-au debarasat de nevoia de a vedea o comedie, ca să mă relaxez sper eu că pe viaţă.
back: filmul meu e film românesc.
|