Nu cred ca doar razboiul a influentat (d.p.d.v. al conditiilor sociale) atmosfera in general sumbra din filmele noir (de altfel filmele noir apar chiar din timpul razboiului, inainte ca America sa se implice in el). Prohibitia si valul de criminalitate pe care l-a starnit, Marele Crah FInanciar si ridicarea regimurilor totalitare in Europa sunt si ele responsabile pentru pesimismul pe care il degaja genul asta de filme.
De fapt ,in afara caracteristicilor stilistice specifice genului, ce caracterizeaza cel mai bine filmele noir? Pentru mine e sentimentul ala de neputinta, de destin implacabil si neiertator impotriva caruia se razvratesc inutil eroii care intra intr-un cerc care se inchide in general prin moartea lor prematura.
Un fragment care explica mai clar:
"Film Noir is the flip side of the all-American success story. It's about people who realize that following the program will never get them what they crave. So they cross the line, commit a crime and reap the consequences. Or, they're tales about seemingly innocent people tortured by paranoia and ass-kicked by Fate. Either way, they depict a world that's merciless and unforgiving."
Revenind la femeile fatale, mie nu mi-a placut de Barbara Stanwyck in filmul lui Wilder. SI nici de Fred MacMurray. Noroc de poveste si de prestatia excelenta a lui Edward G. Robinson.
Celelalte doua filme nu le-am vazut inca, insa din Detour am vazut secvente in documentarul lui Scorsese despre filmul american si pare foarte bun. Iar in "The man..." joaca Lee J. CObb, deci probabil o sa-l vad in curand.
Preferatele mele sunt Gene Tierny (din Laura si Leave Her To Heaven):
si Jane Greer din Out Of The Past:
