[Liviu-]

T, eu nu inteleg cum se face ca de fiecare data esti singurul care vede probleme ale filmului unde ceilalti vad orice altceva. Si in turneul celalalt s-a intamplat aceeasi chestie. Nu mi-o lua in nume de rau, dar cred ca asta vine dintr-o idee conform careia spectatorului trebuie sa i se serveasca pe tava totul intr-o modalitate care sa-i placa fara sa depuna efort, ori asta e imposibil. Daca ne-am ghida dupa asta am ramane cu aceleasi gusturi din copilarie si n-am evolua aproape deloc. Parerea mea e ca spectatorul e dator regizorului sa depuna efortul de a-i intelege filmul cel putin in aceeasi masura in care regizorul e dator spectatorului sa faca un film care sa-i placa.

A incerca sa intelegi filmul cuiva presupune si sa-l vezi de la un capat la altul fara intrerupere. Din experienta proprie vorbesc ca un film intrerupt des sau pentru mai mult de cateva minute e o experienta ratata. Odata ce ai ajuns sa intrerupi filmul ala fara a fi constrans de vreo problema iminenta inseamna ca tu deja ai renuntat la a incerca sa-l intelegi si la a-l privi cu buna-vointa. Unde are loc prima intrerupere nefortata acolo s-a pierdut si firul.

Daca n-as fi ajuns sa gandesc astfel nu mi-ar fi placut niciodata regizori care acum imi plac foarte mult ca Tsai Ming-Liang, Nuri Bilge Ceylan, ba chiar Wong Kar Wai ffs! Prima data nici macar nu as fi putut numara de cate ori am interupt In the mood for love. N-am ramas cu nimic dupa prima vizionare. Acum e filmul meu favorit all-time de vreo 4-5 ani! Asa am facut si cu filmele lui Weerasethakul si acum sunt aproape sigur ca daca as revedea Syndromes and a Century ar urca enorm in lista mea.

Sunt sigur ca voi (ca nu numai lui T. ma adresez, ci mai tutor celor care au probleme cu filmele lente, cu cadre lungi... alea artsy) nu priviti lucrurile asa cum zic eu, probabil credeti ca filme de genul asta sunt chiar proaste si nu merita efortul de a le vedea de la un cap la altul si de a scoate ce-i mai bun din ele. Eu va rog totusi sa retineti ideea asta si sa nu mai interupeti filmele din 5 in 5 minute. Daca tot o faceti macar opriti-va dupa prima intererupere, de acolo oricum nu mai are sens sa va uitati. Incercati totusi sa priviti filmul cu maxima atentie, interes si buna-vointa... la drumul lung ajuta. Si daca inainte sa incepeti filmul nu va simtiti in stare sa faceti asta nu va uitati deloc la film, faceti-o cand aveti starea potrivita.

PS: Daca vreti continuati-va discutia, nu trebuie sa ma bagati in seama. Tineti minte ideea asta intr-un colt al mintii si cand o veni timpul incercati sa o puneti in practica macar de cateva ori. Merge, e bine, nu merge... asta e.