L-am vazut duminica trecuta si am tot amanat sa scriu ceva despre el pentru ca vroiam sa-l mai vad o data, atat de mult m-a impresionat.
Cum nu mai e timp, o sa votez si poate discutam mai mult pe parcurs.
Pentru mine e genul de film care apare foarte rar, un film dintre alea care te uluiesc: nu stiai nimic despre el, il vezi, te da pe spate, ai de-a face cu o capodopera, impulsul e ca incepi sa citesti despre el, sa cauti tot despre el, il revezi si il revezi pentru ca sigur ti-a scapat ceva sau o scena e altceva decat ce ai crezut tu ca inseamna prima data.
E un film cu o forta a imaginii uluitoare. Imaginea subjuga ideea pana cand ideea abia mai rasufla discret. Nu cred ca e un film facut cu scopul ca ideea sa sara in ochi ci ca imaginile sa lucreze cu mintea ta pana cand poate ideea iese la suprafata si daca nu iese, nu-i bai. Sa iau un exemplu: scena din taxi, militarul cu taximetristul. Exista o febrilitate in fiecare cuvant pe care-l scoate militarul, gafaie, se grabeste, trebuie sa ajunga la general la aniversare, a scris si un discurs, de fapt stai, chiar se apuca sa tina un discurs taximetristului "About being human year after year... This is how I see it: life is time and time is a strech of road. That makes life a journey, a trip. Yet in order to tavel you need a map and a compass. Otherwise you wouldn't know where you were. And our map and compass are our traditions, our history, our heritage."
Si tot discursul asta e rostit intr-un cadru aseptic, urban, depersonalizat, compus foarte adanc, in sensul conceptului de "adancimea cadrului" daca ati citit cartea lui Gorzo, concept despre care a scris si Bazin, se intampla lucruri si in fata, si in dreptul, si in spatele colonelului. Peste vorbele lui: "life is time and time is a strech of road" se misca sacadat, organizat, un grup de corporatisti in formatie. Fiecare are un bici-franghie groasa in mana, toti au pe cineva in fata si in spate, ca-n viata, toti fac un pas in fata, ca-n viata, toti primesc un bici pe spinare de la cineva din apropierea lor, ca-n viata, in timp ce dau si ei un bici cuiva care se afla in fata lor ca-n viata, din cand in cand se mai opresc sa-si traga rasuflarea si din cand in cand isi mai dau un bici singuri, ca-n viata. "That makes life a journey, a trip." Si-n timpul asta ei se misca incet, si masina se misca incet, si toate masinile din jur se misca incet si desi tu te-ai inflacarat si te-ai entuziasmat peste masura, ai facut de fapt doar cativa iarzi. Care-i ideea? Exista o idee, tot ce am spus eu pana acum sunt idei construite cu imagini, dar nu cred ca filmul e facut ca ideea asta sa sara in ochi ci imaginile sa sugrume ideile.
Fata de s-a discutat pana acum:
O spun amical, sper sa nu fie suparare, dar cred ca la filmul asta Twinsen missed the point prin felul in care mintea lui s-a raportat la mintea regizorului, nu trebuie sa judeci toata treaba cu "daca ti-am dat bani, ce (mortii ma-tii, limbaj de anumiti patroni RO
) mai vrei, de ce te tarasti ca un melc?" ci la un nivel un pic mai sus, ca societatea e cladita pe "ti-am dat banii si odata cu faptul ca ti-am dat bani ti-am inoculat si ideea ca tu de fapt traiesti, cand de fapt tu nu traiesti deloc, pentru ca nu faci nimic efectiv pentru tine, traiesti ca sa functionezi in sistemul asta iti dau bani-functionezi pentru mine ca sa-ti dau bani ca sa functionezi pentru mine ca sa-ti dau bani si ca Everything has its day sa facem altceva e o mare minciuna" Mi se pare ca Malombra s-a apropiat mai mult de filmul asta prin ce a scris ("cîştigi, deci exişti, şi cu cît cîştigi mai mult, cu atît exişti mai autentic. nu pentru că îţi permiţi mai multe, ci pentru că, la fel ca în ideologia calvină, cîştigul e semnul graţiei.").
Scena cu sacrificarea copilei, iarasi am intuit niste chestii, dar pe urma am mai citit si nu mi-a sarit in ochi ultima fraza de aici: "This scene and the whole of this movie is about how every parts of the society has become subservient to the economy and growth. No values is left, our God is the economy. Thats the reason for the child sacrifice, to improve the economy, just like our ancestors sacrificed humans to appease the gods.
In this scene you have to the left the church, to the right people from the university, and the red stuff in the background is the Trade Unions and Labor Party." Si nu stiam cine a a fost Masha Bruskina.
De asta spun ca nu e un film pe care sa-l expediezi rapid si nu ajunge o singura vizionare. Ajunge insa sa te impresioneze la prima vizionare ca sa revii la el din diverse unghiuri si felurite stari de spirit (ale tale, personale sau ale lor, personajele).
Evident ca THUMBS UP pentru cel mai bun film propus pana acum.