Am fost ieri la This is not a film. Povestea care îl însoţeşte (cum a ajuns la Cannes într-un tort) este mai interesantă decât filmul în sine, care pe bună dreptate nu e un film. Mai pe scurt, scopul său era să se facă cunoscută situaţia din Iran cum unui regizor i s-a luat dreptul de a regiza (20 de ani) din cauza unui film care nu a fost aprobat, plus închisoare 6 ani.
Esenţa filmului, cred, este dacă poţi să povesteşti un film, de ce să îl mai faci?!
__________________
E prea clişeic să spui că e clişeic.
|