|
Nu știu exact cât de bine am înţeles toate ideile tale. Eu am un lucru care m-a mãcinat dintotdeauna: eu cum aș fi reacţionat dacã aș fi trãit mai mult pe timpul comunismului. In general, îmi este cam greu sã îi condamn pe cei care s-au conformat, pentru cã mã întreb întotdeauna dacã nu aș fi fãcut și eu la fel pânã la urmã.
Si la mine acasã se asculta Europa Liberã, dar tata s-a înscris în partid. Mama a refuzat deoarece nu-i dãdeau mâncare bunã pentru copil, însã din același motiv nici nu i-a suportat pe « ãștia noi ». Pânã la urmã ea tot cu Iliescu a votat, cã mãcar nu stricã atât de mult lucrurile ca liberalii (cu care pe atunci a votat tata). Si mereu m-am întrebat cam ce ar putea însemna asta : cã era clar cã mama nu este comunistã, dar nici nu alegea sã se schimbe într-adevãr ceva.
Ca și Mica din roman, mama nu detesta neapãrat sistemul, ci oamenii care-l reprezentau. De aceea, ea nu era foarte pornitã împotriva comunismului în sine, ci a lichelelor care au fãcut parte din el, pentru cã așa vedea ea lucrurile care o afectau direct. De bine de rãu pe timpul comunismului tot mai puneam ceva în farfurie, nu ca în anii ’90 când mâncam cartofi prãjiţi cu salatã de varzã de ni se apleca și mai stãteam și cu fricã nu cumva sã-l dea afarã din serviciu pe tata. Si mereu a votat cu socialiștii cã a avut mai mare încredere în ei decât în « hoţii ãștia noi ». Nu i-a plãcut de Ceaușești, dar îi folosește generic pentru a denumi perioada respectivã în care, dacã te adaptai niţel la reguli, nu era chiar așa rãu ca acum. Bine, în ultimul timp a început sã îi placã și în capitalismul românesc corcit. I-a luat vreo 20 de ani, însã cred cã peste 5 ani o sã îi placã și de ãștia noi. Asta dacã nu îi mai taie din pensie sau ceva.
|