[SoricicaMov]

Cele 40 de minute din deschidere cu trimiteri vertoviene, filmul-din-film, sunt importante pentru ca absorbite in intreg ajuta la accentuarea contrastului dintre optimismul social expus propagandistic de avant-garda sovietica a generatiilor de inceput de secol XX si apatia distructiva a celor din final; Muratova arata ca Uniunea Sovietica are un trecut damnabil in totalitarismul sau dar solid ca angrenaj politic (ingropat in deschiderea filmului; evidenta asemanarea dintre sotul Natashei cu Stalin) insa prezentul este fracturat si instabil iar viitorul catre care se indreapta natiunea musteste de incertitudine; aceasta tranzitie este receptionata intr-o stare letargica, idee sugerata si de imaginile din final cand Nikolai, intr-una din crizele sale de narcolepsie se lasa purtat de metrou in intunericul tunelului incapabil de a reactiona; framantarile economice, politice sunt surprinse intr-un mozaic social tumultos, in care fiecare piesa reprezinta o proiectie mohorata a nemultumirilor si dificultatilor acelor ani; fie ca se afla intre peretii azilului de nebuni sau dincolo de ei, oamenii se poarta anormal, fiecare cu un comportament psihic de autoaparare deformat in fata realitatii instabile, cu fluctuatii de la lipsa totala de interes fata de orice activitate la agresiune irationala
(Desi e un film bun (3 stele), mi-a fost cam greu sa il urmaresc, asemenea personajului principal... am adormit de cateva ori in timpul lui )