am gasit pe liternet si un fragment din partea a doua a cartii:
http://atelier.liternet.ro/articol/1...se-altfel.html
"Unde anume ar localiza Cristi Puiu acea esenţă a cinemaului? Am înţeles deja (din termenii în care respinge expresionismul) că nu în apartenenţa sa la categoria artelor spectacolului (alături de teatru). Şi nici în faptul că ar fi o artă narativă: "Nu cred că funcţia cinematografului este [aceea] de a suprapune imagini pe poveşti. Nu cred asta. Cred că asta este o viziune extrem de primitivă."9 Şi nici în faptul că ar fi o artă picturală: "Mi-a spus cineva că filmele mele nu seamănă cu picturile. Păi, pentru că nu sunt idiot. Dacă eram idiot, semănau. Şi dacă eram bijutier, trebuiau să semene cu o bijuterie, sau ce? Mă interesează să speculez specificitatea domeniului."
credeam ca e ceva mai nou. nici vorba. iarasi ii unge tartina lui Puiu pana la dezgust.
aceleasi chestii de prin interviuri in care Puiu afirma ca e interesat de specificitatea cinemaului (what a phony). specificitatea cinemalui consta in miscari de camera si montaj, elemente aproape nule in filmele lui.