|
aș vrea eu , dar stau departe.
Cât despre cinematograf, „istoria acestuia a fost [absorbită în] istoria animaţiei“: de-acum se putea face cinema „fără a mai pune vreun obiect real în faţa camerei, ca să nu mai spunem că se putea face cinema fără cameră“.
e vorba de opțiune. nu toți fac așa.
În legătură cu Jurassic Park (1993) şi Războiul stelelor – Ameninţarea fantomei (1999), două indicatoare importante ale noii direcţii,
unul din motivele pentru care nu cred că voi citi cartea sunt exemplele din filme la care eu nu cred că mă voi uita vreodată. mersi internetului care, într-o epocă de expansiune digitală, îmi permite să mă uit la lopushansky, schroeter și monteiro și să ignor autosugestionismul apocaliptic al lui hoberman.
|