Been there. I mean here.
Cand ies din bloc, dau peste o vecinica dulcica si speriata, care scosese la plimbare un pekinez si mai speriat. Zambesc - o mare de tricouri ros-albe, oameni band bere pe bancile de pe troutar, cei care nu mai aveau loc acolo, pe borduri, iar restul fix in mijlocul strazii. E lumea mea, ii zic fetei, nu te speria. Offf, imi zice, atatea cantece in spaniola de cand am iesit cu Pufi... Bag-o si tu pe-aia a ta cu 'Muie Rapid". Insignifianti aia oricum; si e prea frumoasa atmosfera.
Problema: eram convins ca pe partea mea de acces la stadion vin bascii. Statia de metrou se numeste Llorente, na. Am tacut totusi, n-aveam preferinte intre combatante. Ma vad cu amicii cu care urma sa vad meciul. Ne edificam - sunti fani Atletico Madrid. Bine dracului ca m-am abtinut, ca era sa le urez succes. Pentru Bilbao!
Trecem printre ei, ne salutam ca intre necunoscuti, aud niste injuraturi in versuri cu subiectul Real Madrid, Ronaldo, Ramos... Da, m-au enervat si pe mine c-au ratat cu Bayern 11m, dar de unde dracului stiu astia? Ca parca toti mi se adresau! Ah... Daca mi-ar fi dat prin cap sa instalez un sistem bengos de sunet si sa le pun imnul! Nu bausem nici macar o bere, deci pula curaj sa le cant in gura mare. Murmur: de las glorias deportivas que campean por Espana... Taci, ba, imi dau ai mei coate.
Plecam mai departe, incercand sa ne ferim salutandu-ne aiurea cu necunoscutii madrileni care se revarsau valuri-valuri in directia noastra. Ajungem la pub. Vedem meciul. Ne enerveaza cretinul de Mironica la fiecare 10 secunde, facem misto de Lucescu - s-a laudat ca el l-a lansat pe Simeone, antrenorul lui Atletico. Boul de la Pro il tot compara pe Muniain cu Torje. Langa noi, la o masa, doi spanioli care, probabil, nu mai gasisera bilet. Tot cu madrilenii. Incet-incet am ajuns toti ai nostri la concluzia ca am vrea sa intoarca Bilbao rezultatul. da, trebuia sa fim mai hotariti de la inceput, acum e cam tarziu sa-i sustinem.
Deznodamantul e clar si firesc. Nu descriu nimic. Spun doar ca ne terminam berile, vinurile, colele si plecam spre case. Unul are nevoie de un taxi, altul sa se pise. In fata bodegii un nene imbracat binisor, dar cam matol, cu un carton pe care avea desenat steagul Spaniei si ceva ce nu distingeam prea bine, scris. Espana, Espana, cinco euros, por favor. Whaaaaaaaaaat?????? Dupa un momentel de perplexitate a tuturor ii raspund eu: bebi todos los... aaa... bebemos todas las... aaa... nos tomamos todo el dinero... si iar aaaaa.... estabamos tomando todo el dinero!!! Ce tot zici ma acolo? ma intreaba amicii. Ii zic astuia ca ne-am baut toti banii, in pula mea!
Da-te, ba, dracu, credeam ca sunteti spanioli! Si pleaca printre masini cu placuta la cersit.
Despre cum am ajuns la concluzia ca cei mai nesimtiti oameni din lume sunt taximetristii bucuresteni, cu alta ocazie. Acum mai bag nasul pe alte forumuri si bloguri si apoi cornul.
Muie CFR!!!!
LE
Foureye, pe unde ai combatut? Ca eu am vb vreo ora la Viena si am ramas fara baterie si chiar am vrut sa te sun dupa meci.