[Mercutio]

filmul are stil, e adevarat, nu se poate spune ca e banal in privinta asta: maniera de a filma, cu focala mica care permite claritatea de aproape si de departe si care accentueaza miscarile si deformeaza putin fizionomiile, dand un aer straniu; travelling-urile dinamice, ideea ca un personaj filmeaza (inainte de The Blair Witch Project); montajul, interesant de asemenea, cu mici elipse (salturi in timp) creand o stare de alerta. chiar si interpretarea gen tragedie greaca da o nota aparte stilului. toate aceste elemente sunt menite sa dea intensitate unei actiuni, dar problema e ca actiunea e de-a dreptul incoerenta. am impresia ca romanul dupa care a fost facut filmul era genul sf poetic, nu-mi vine in minte nici un exemplu acum, de alfel n-am fost in stare sa citesc asa ceva. as zice ca genul acesta nu prea se preteaza la o adaptare. iar in cazul de fata parca nici nu exista o adaptare. e ca si cum ai citi dintr-un roman doar dialogurile sarind peste descrieri. foarte greu sa legi faptele, sa distingi personajele si sa afli ce vor, ce le framanta, de ce se agita si pentru ce sufera. de aceea nici nu poti simpatiza sau antipatiza cu ele. scenariul mi se pare vraiste. pacat de mizanscena si de imagine.
o stea