Am vazut aseara primul Majid Majidi. Sint absolut indragostita de filmele iraniene, de cineastii iranieni, nu-mi revin dupa atita frumusete spusa cu atita simplitate. Abia astept sa le vad pe restul, pina una alta, momentul preferat din filmul de aseara; numele nu i-l spun, sa-l spuna cine vrea. Doi frati intre care e o legatura care m-a induiosat si inlacrimat de mai multe ori incearca sa rezolve prin forte proprii, fara sa implice niciun adult, o mica problema cauzata de baiat care o afecteaza direct pe sora lui mai mica. Baiatul se simte vinovat si incearca sa-si imbuneze sora prin mici atentii. Una din atentiile astea e momentul meu preferat din tot filmul. Cind ati daruit ultima oara ceva din tot sufletul? Cind ati considerat ultima oara un dar aparent neinsemnat ca un dar de pret? Cind ati primit ultima data un creion in dar?
