Originally Posted by omudindulap:
|
Fed, ai vazut Banishment-u'?
|
Eu?
Cine sau ce este acela un
Banishment
?
Aaah, Igznanie, pai, vorbeste romaneste, omule...
Nu, nu l-am vazut, desi este in top10-le whatchlist-ului meu pe viitorul apropiat.
N-am timp nici sa respir.
Baga-mi-as p**a.
Originally Posted by Malombra:
|
Federico, adic[ tu mă întrebi [...]
|
Nu tin minte sa ma fi referit la utilitate. Chiar si implicit.
Filmul isi creeaza propria lui lume? Great. I'm cool with that. Asta zicea si Tarkovski. (N-o mai bagasem demult, huh?
) Desi nu sunt sigur ce inseamna asta exactamente. Nu cred ca se refera la traznai (s)f-iste perfect paralele cu realitatea noastra. Mai degraba la elemente subtile care despart in anumite momente lumea filmului de lumea reala. Cum a facut el. Cum a facut von Trier in Melancholia. Cum face Lynch. Cum a facut Nabokov in Ada. La elementele astea absurde/nerealiste trebuie, zic eu, ajuns dinspre, si tinand aproape de, cel mai pur realism si naturalism, pentru ca ele sa capete valoare, preganta, sens. Asa daca trantesti de-a-n-pulea toate aberatiile care-ti trec prin cap care-i farmecul sau miza. Absurdul si supra/para-realismul trebuie sa aiba si ele o minime coerenta si logica interna. Cum face Lynch.
Absurdul/ne-realismul misterios e bun, cel dadaist si confuz e rau. (Parafraza tot dupa Lynch).
Sigur, ramane de dezbatut daca Finisterrae nu se pliaza pe principiile astea, dar mie unul nu mi se pare. De-aia i-am zis inuman. Nu am putut sa-l conectez oricum l-as fi invartit cu vreo fateta a fiintei mele.
* * *
Definitia imaginala a masculinitatii ancestral-arhetipale?
