Hereafter - tulai maică ce labă tristă.
A ajuns moshu cu un picior în groapă, şi-a agăţat clopul de văcar în cui şi a trecut la metafizică. Eastwood has gone Shyamalan, people, it is official.
L-a luat pe Damon de-o toartă (cine puii mei cîntă melodia aia that goes
Fuck meeee Matt Damooooon sau
I fucked Matt Damon, or something like that
- îmi tot revenea în minte tot încercînd să nu adorm în alea 2 ore şi zece min(????????) ), pe o franţuzoaică de cealaltă toartă şi 2 bucăţi gemeni insuportabili în cîrcă. Şi s-a pus pe zis basme. Damon e medium.
Şi muncitor în construcţii. Schimbă globul de cristal pe casca de constructor dar trecutul îl ajunge din urmă.
Franţuzoaica (destul de futabilă), moare şi învie, dup-aia vrea să scrie o carte. Dar înainte de asta, merge la o hoaşcă, coborîtă parcă dintr-un nazisploatation, să-i mai servească cîteva platitudini legate de subiect. Din 2 gemeni rămîne 1, care nu prea se împacă cu ideea şi vine la Damon să-i facă legătura cu partea cealaltă, să-i zică No2 că totu-i ok şi că basca lui e cea care l-a salvat de atentatele teroriste din metroul londonez. În final, Damon şi franţuzoaica îşi zîmbesc cretin, se iau în braţe. Ş-am încălecat pe-o şa...(mai ştii ce-i aia, Eastwood bacsi?).
Jesus, după
Invictus şi după cretinătatea asta mi-e şi frică să mă mai bag la
J. Edgar...