p[i, Federico, chestia care mi-a răsturnat metafizicul pe dos la afirmaţia ta a fost că dacă X (da, am fost la film, la cinema încă, dar nu mă întreba nimic, că nu-mi aduc aminte decît că a fost inutil de îmbîrligat şi clovnul dă foc la mălai la sfîrşit, nu?) ar fi lăsat imaginea aia să curgă, în ralanti probabil, adică slow motion asigurat
tehnic, ar fi fost o splendidă bucată de CC. or CC nu e CC că se bazează pe încetineală realizată prin trucuri mecanice, ci pentru că are ritmul ş pulsul unei contemplări quasi-naturale.
filmele de săptămîna asta Ossos - Kasaba nu ştiu, dar văzînd alte filme de la ceylan, cred că şi el - sunt CC, imho.
Werckmeister Harmonies ar fi un alt exemplu. nu ştiu om căruia să nu-i fi plăcut.
ceva nu neapărat edificator aici , la comentarii
http://unspokencinema.blogspot.com/2...line-2008.html
eu oricum am o poziţie a-teoretică, merg mai mult pe instinct.
