Ossos
Mie imi place genul asta de a face cinema in afara cuvintelor, cu poveste din timpi morti, cu cadre lungi si monotone creatoare de atmosfera, cu priviri in gol care tin loc de cuvinte si explicatii. Pe langa dificultatea de a opera cu astfel de unelte, Costa pluseaza cu ambiguitatea povestii, e o poveste opaca, asa cum spunea si Windom faptele nu sunt aratate, trebuie tu sa iti imaginezi tot timpul ce se intampla in spatele privirii in gol si miscarii browniene a personajelor prin spelunca.
Mi-a placut foarte mult filmarea din tocul usilor, personaje incadrate de usi, aratate partial prin crapaturile usilor, peretele pe o treime sau pe o jumatate de ecran in prim plan si personajul in spatele peretelui in planul doi, semiluminat, obscur, o corelare intre cum e aratat personajul semiobscur si probabil ce e in sufletul lui, o balta de amaraciune nu foarte clar definita. Obscuritatea asta mi-a placut, luata ca intreg.
In schimb am gasit cam fortate unele din aceste scene care alcatuiesc intregul, mi s-au parut la opusul naturalului, mai curand cred ca actorul neprofesionist n-a prea inteles ce o fi vrut sa-i transmita regizorul si a iesit un balet stangaci in care se vede facatura. Dau un exemplu: pe la minutul 23 e o secventa de vreo 30 de secunde cu Clotilde. Decorul: o gang ingust si intunecat din care personajul vine catre camera. La jumatatea drumului Clotilde se opreste, se sprijina de peretele din stanga si priveste in gol, stop 2 secunde, mai face cativa pasi si vine pana in prim planul camerei, se sprijina de peretele din dreapta, stop 2 secunde, iar privire in gol. Daca n-ar avea privirea aia de depresiva, n-ar fi nicio diferenta intre miscarile ei si ale unui manechin pe catwalk.
@Albedo
Nu mi-e foarte clar ca l-a omorat cineva pe copil, eu as inclina sa zic nu, ca l-a lasat tatal in grija prostituatei si la sfarsit Clotilde il omoara pe tatal copilului. Ma face sa cred asta si discutia din acelasi apartament al infirmierei intre cei doi, "daca se intampla ceva cu Tina te omor", si intre aceasta discutie si datul drumului la gaz de catre Clotilde, Tina o ia razna rau. Iarasi, ipoteza asta poate fi sau nu adevarata.
Traseul copilului mi se pare altul: salvat de la gazare de tata (secventa cu punga) si lasat in grija prostituatei.
Oricum concluzia e ca nu prea trebuie lasata butelia pe mana personajelor lui Costa ca n-au toate tiglele pe casa.
Tot 7/10 i-as da filmului.
Si o intrebare la care poate raspunde oricine doreste/stie: de ce ii zice filmului asta "Oase" ?