Ossos este un film greu de urmărit. Pâna la sfârşitul filmului (poate chiar şi după) faci eforturi serioase să intuieşti măcar relaţiile dintre personaje. Ossos este un film care ar trebui să devină mai bun cu a doua vizionare. Întrebarea care se pune este: merită o a doua vizionare?
Filmul debutează lent, continuă lent şi se termină la fel de lent. Eu am trişat puţin. Dupa ce am vizionat filmul cap-coadă am re-urmărit câteva scene esenţiale, sărind peste toate acele momente de aşteptare. Aş putea spune chiar că inclusiv acele scene esenţiale sunt tot de aşteptare.
Ossos ar putea fi văzut de la sfârşit la început cu aceleaşi efecte. Ceea ce mi-a atras mai întâi atenţia este că foarte multe dintre scene sunt filmate din tocul uşii sau prin crăpătura uşii. Nu cred ca prin asta s-a urmărit (cel puţinin nu exclusiv) o pătrundere, un voyeurism în viaţa personajelor pentru a crea o anumită autenticitate, pentru că nu este nimic de văzut, ci, mai degrabă, aceste scene indică starea personajelor, care sunt indecise, nu ştiu dacă vor sa intre sau sa iasă, aşa că rămân în pasivitate, adormind în pragul uşii. Într-o scena caracteristică din acest punct de vedere, fata, Tina, îl târăşte pe prietenul ei, care adormise, pentru a îl aduce în camera alăturată. De ce, este greu de aflat, pentru că, şi aici e posibil să fie vina mea, toate aceste acţiuni/inacţiuni sunt lipsite de orice continuitate logică, nu au nicio finalitate, dar ne trezim din senin că tatal işi cară copilul într-o punga de plastic, apoi işi vinde copilul, pentru a fi omorat în final (se pare) de Clotilde.
Alte câteva scene, pe care nu le-am înteles, dar care sigur au un înţeles (poate îmi explică cineva
) sunt aproape identice, singurul lucru care se schimbă este raportul dintre personaje (Ex: scena cu aspiratorul, scena din autobuz cu ţinerea de mână, care se repetă de două ori)
Nu vreau să se înţeleagă greşit; filmul mi-a plăcut din multe puncte de vedere, câteva enunţate chiar mai sus, dar în acelaşi timp am avut senzaţia că fie sunt multe lucruri care mi-au scăpat din vedere, fie filmul este mult prea superficial, aşa minimalist cum este.
Singurul scop al filmul este să te introducă în atmosfera respectivă, înunecată şi lipsită de orice perspectivă, specifică de altfel periferiei societăţii si excelent creată. Dacă trezeşte ceva în tine, daca iţi comunică un sentiment, depinde în totalitate de ochii privitorului.
7/10