[buticut]

@Charles Varsa o lacrima, dar se forteaza din rasputeri sa nu o faca , nu vrea sa il "vada" camera.

Devine absurd la un moment dat,cat de mila trebuie sa ne fie noua pentru el.

Personajul nu cerseste mila, dimpotriva, incearca pe cat de mult posibil sa se ascunda de ceilalti. Il vedem ca fiind un tip organizat, ordonat, rece, detasat de toate. Cand seful ii descopera hard drive-ul "filthy", nu se gandeste nici macar o clipa ca el l-a umplut cu buna stiinta, ci crede ca cineva i-a jucat o festa. Cand sora lui ii invadeaza microcosmosul pana atunci nepatat, atunci apar problemele, pentru ca Sissy il obliga sa isi infrunte dependenta. Sexul are si el partea lui nasoala. Ca toate adictiile, nici dependenta de sex nu e mai putin dureroasa. Dupa un timp, devine un automatism - nu o mai faci din placere, o faci de nevoie si pe Brandon aceasta nevoie il consuma intr-atat incat atunci cand SPOILER CU ALB: e pus in postura de a face dragoste si nu sex cu colega lui, e pierdut, inhibat, rusinat, pentru ca nu era obisnuit cu o asemenea expunere, cu un act care sa implice sentimente.
Sora lui, prin dorinta de a gasi dragoste si de a se apropia de oameni, era chiar opusul lui, care fugea de relatii, desi in conversatii vedem ca are un comportament chiar copilaresc.

La inceput, Brandon are atitudini tipice de pradator: isi pune ochii pe prada, aceasta il sesizeaza si ii face jocul, pana isi da seama ca de fapt el nu voia sa se joace cu prada, ci sa o devoreze, iar asta o sperie. El nu e un 'gourmet', e un 'gourmand' - nu il intereseaza sa savureze mancarea, ci pur si simplu sa o mestece.
Personajul intra pe pilot automat, e aproape robotic in actiunile lui, prin faptul ca nu simte nimic, ca dependenta lui nu poate fi controlata, fiind dispus sa faca sex cu oricine, chiar si cu barbati, doar ca sa-si faca ratia zilnica. Sora lui il duce fara voia ei in pragul rusinii, astfel incat in majoritatea cadrelor il vedem cu capul in jos. Inca de la inceput, cum il vedem pierdut pe pat, cu camera necentrata pe el, sugerand dezechilibrul din viata sa, ne dam seama ca Shame nu e your average sex movie.

Mie tocmai asta mi-a placut la personaje: ca una voia sa fie iubita, in timp ce cealalta voia sa se indeparteze de iubire, dar intr-un final ambii aveau nevoie de asta si niciunul nu o cersea spectatorului. Ca ajungi sa te atasezi de ei e meritul lor, nu te manipuleaza mai deloc. Nu stii mai nimic despre ei, din priviri sugereaza insa ca trecutul lor a implicat si o relatie incestuoasa. Momentele acelea care ii tradeaza, precum New York, New York, unde lui Brandon ii cade masca de tip indiferent, scotandu-si la iveala vulnerabilitatea pe care incerca din rasputeri sa o ascunda si rusinea pe care o simtea - acele momente te apropie de personaje, fiindca realizezi cat de "damaged" sunt ei de fapt. Atat el, cat si Sissy erau doi oameni "who tried to make it there", dar niciunuia nu i-a iesit. They aren't bad people, they just come from a bad place.

My favorite movie of 2011 .