|
INSULA PINGUINILOR de Anatole France.
"Toate patimile care dauneaza sporirii sau pastrarii avutiilor erau socotite lucruri de ocara. Moliciunea, trandavia, gustul pentru cercetari dezinteresate, cultul artelor si, mai presus de toate, risipa erau infierate fara crutare. Milostenia era osandita ca o slabiciune primejdioasa. Pe cand orice inclinatie spre voluptate starnea dezaprobarea publica, violenta unei pofte potolite cu brutalitate era trecuta cu vederea, violenta parand mai putin daunatoare moravurilor, fiind o manifestare a uneia dintre formele energiei obstesti. Statul se bizuia cu strasnicie pe doua virtuti publice: respectul pentru cel bogat si dispretul pentru cel sarac. Sufletelor firave, pe care le mai tulbura inca suferinta omeneasca, nu le mai ramanea altceva decat sa se retraga la adapostul unei fatarnicii pe care nimeni n-o dezaproba intrucat contribuia la pastrarea ordinii si la trainicia asezamintelor publice". Suntem in Romania zilelor noastre? Nu, in Insula Pinguinilor. Anatole France face o admirabila trecere alegorica prin istoria omenirii. Iar concluziile nu-s deloc optimiste...
|