regizorul i-a cunoscut și le-a devenit prieten unor figuri ca borges, bioy casares, silvina ocampo.
filmul contrapune muzica
ariană cu cea
degenerată a lui schoenberg. mă rog, mă enervează filmele care văd numai că naziștii au cenzurat arta, uitând că și sovietele au făcut la fel: după o scurtă perioadă de tolerare a avangardei, i-au pus căluș și au pus-o să facă dansul ursului pe cărbuni încinși. filmul opune cozile la pâine excursiilor la zoo, penuria alimentară trocului prizonieri contra muncitori propus de nemți, discuțiile cu celine sau cocteau ale lui ernst junger cu marșurile militare. dar e discret și ironic și pare să spună că vina sau nevinovăția nu se pot niciodată prescrie, uniform, unei mase. pff, sper că se înțelege ceva, nu mi-am băut cafeaua încă
