da de ce e așa pustiu? vine Melancholia?
muzical, e guilty pleasure. vizual, e o comoară. mie întotdeauna mi-a amintit clipul de viața subacvatică de la x sute de metri adâncime, unde ființele sunt doar niște carcase transparente, cu contururi luminoase, animale de pradă cu ochi de neon.
Les nuits électriques (1928) de Eugène Deslaw
http://www.youtube.com/watch?v=7CGHr2JbzEA
pentru toți nțnțnțerii din zonă: ahoy, brethren, întâlnitu-ne-am!
