Unul dintre motivele pentru care am un mare respect pentru Milyang e tocmai ca nu judeca cu usurinta crestinismul si cu atat mai putin "formele importate" ale acestuia. Ca fost crestin, am fost socat sa vad intr-un film coreean o descriere atat de precisa si nuantata psihologic a ce inseamna crestinism adevarat. Experienta religioasa a protagonistei nu e defel o pojghita, ci un nou mod de raportare la realitate. Finalul narativ al filmului e de o durere surda, dar devastatoare, cat despre muzica, mie unul nu imi suna fericita sau a invitatie de a dansa.