[Malombra]

mie așa mi s-a părut, la urmă.
drace, doar nu confund cu une vie toute neuve(prod). la oasis nu, nici la never foreve(pr)r, că doar pe astea le-am văzut.
nu la milyang e la sfârșit ceva gen tango, astor piazzola sau similar? o chestie care pe mine, după toate transformările emoționale ale tipei, de la disperare la pojghița aia de religiozitate nevrotică, dureros întinsă ca peste o rană prost curățată, m-a lăsat cam ”wtf?” . filmul e critic la adresa formelor importate de creștinism și a opacității emoționale a acestora, dar nu cred că era cazul să se termine pe o notă de ”și mâine e o zi, let„s dance”.
știu că muzica genericului nu e așa importantă, dar contează cum se încheie o experiență cinemat(ograf)ică, mai ales că eu nu sunt omul care sare din scaun o dată cu fade-outul, eu mai stau să văd cum regizorul mulțumește bonei și vacii milka pentru că i-au asigurat o copilărie fericită și o bursă la vgik.