[buticut]

Dar întotdeauna Oscarurile au fost concursuri de popularitate. Asta e ideea: se felicită între ei pentru că au făcut o treabă bună și au distrat lumea.
Sigur în ultimii 10 ani box officeul filmelor nu a fost mare deloc, dar măcar înțelegeam ce fac. Dar un film franțuzesc, mut, alb negru, fără succes la public, cu succes doar moderat la critici...

Asta e ideea, dar inainte se lua mult mai mult in calcul si succesul de Box office. Acum vreo 20 de ani nu cred ca un film cu 'succesul' lui The Hurt Locker ar fi castigat ceva. The Artist n-a fost succes moderat la critici, a fost extrem de bine primit. Inca de cum iesise de la Cannes mi se parea genul de film care ar putea triumfa la Oscaruri, avand in vedere tematica, chiar daca ma temeam ca filmat in alb negru si fara sunet ar putea fi doar un gimmick. Din fericire, n-a fost cazul, fiindca filmul e bun prin merite proprii.

The Artist e atat de appealing pentru ca reuseste pe de-o parte sa ne arate farmecul acelei perioade, din perspectiva actorilor, a publicului aplaudand frenetic si a producatorului incantat de ceea ce vede pe platou, iar pe de alta parte pentru ca sustine ideea ca adaptarea la vremuri noi nu inseamna uitatul trecutului. In timp ce personajul principal este incurajat sa mearga inainte, noi ca spectatori suntem incurajati sa ne revizuim atitudinea fata de filmele din trecut, fara de care nu am putea avea ceea ce avem acum. Tindem sa inaintam, fara sa apreciem asa cum trebuie primele filme care au reprezentat baza cinematografiei. Vedem in paralel decaderea unui artist si cresterea alteia de la o simpla figuranta la o actrita de top. Personajul lui Dujardin mi-a amintit mult de atitudinea lui Chaplin care pentru multa vreme a refuzat sa faca filme cu sonor, desi acestea cresteau tot mai mult in popularitate. La urma urmei, asta stia el sa faca cel mai bine si i-a fost teama de schimbare, dar in cele din urma, s-a gandit ca daca tot e sa faca filme cu sonor, ar trebui sa o faca in stil mare si a scos Marele Dictator . Artistul e un film care nu doar celebreaza acea epoca in particular, ci lumea filmului in general.