|
Manhattan Murder Mystery (1993)
"Nu pot asculta atat de mult Wagner, stii? Incep sa simt nevoia sa cuceresc Polonia"...
Iata genul de dialoguri care te ung la suflet si care curg cu o naturalete atat de fantastica, incat te intrebi daca vreodata e nevoie de mai multe duble. Probabil ca nici nu ar fi posibil, pentru ca altfel spontaneitatea n-ar mai fi aceeasi, iar spontaneitatea este exact marca celebrului regizor.
Si totusi de ce i-am dat doar 6 (bunicel)? Raspunsul ar fi constructia intrigii, care mi-ar da de inteles ca urmeaza un fel de joc dea v-ati-ascunselea cu mintea spectatorului, unde sortii ar inclina mai degraba catre o descoperire banala sau cel mult spre o remiza, sau de ce nu, chiar spre un final nedefinit, interpretabil (caci nu spune nimeni ca ar fi vreodata nevoiede un final cu un singur punct).
Exact la asta ma astept cand sotii Lypton isi sustin unul convingerea aflati pe baricade diferite. Dar jocul dintre scepticismul lui Larry si aparenta paranoie a lui Carol se dizolva undeva la apogeul traiectoriei scenariului, urmand o coborare abrupta si implacabila intr-o poveste agitata cu multe alergaturi si un final simplist, parodiat dupa celebrul film noir "The Lady from Shanghai" (1947).
|