[White1]

"North By Northwest" - inca o naratiune clasica limpede ca lacrima si la fel de delicioasa. L-am revazut si, din pacate, mi s-a parut absolut superb. Nu stiu ce dracu' am. Incep sa ma snobistizez. Nu mi-a disparut din campul perceptual melodramatismul si si artificialiatea care m-au dezgustat prima oara pana la a-mi parea rau ca autorul e deja trecut in lumea celor drepti, insa acum nu m-au mai deranjat. Deloc. De fapt impresia asta de artefact patent separat de realitate -- spre deosebire de filmele realiste hardcore-arthouse care vor sa estompeze cu orice pret granita dintre fictiune si realitate -- mi s-a parut una dintre cele mai atractive insusiri ale filmului. Mi-a placut foarte tare aerul super-hiper-mega stilizat al fiecarui cadru, imaginile sunt de-o frumusete incredibila, excelenta muzica lui B. Herrman care varsa suspans cu nemiluita pe langa suspansul principal emergent din povestea in sine; umor - faza cu licitatia chiar m-a facut sa rad cu voce tare; si tipa blonda whatyoucallher la fel, artificiala si stilizata si superba ca priveliste.

Sunt curios de ce te-ai mai uita o data la un film care te-a dezgustat la prima vizionare. De ce ti-a placut a doua oara pot sa imi dau seama.