[charles]

Un razzle-dazzle mai mult decat agreabil, mai ales ca pe fundal se poate distinge dezirabilul ’sparge-l in gura pe capitalist’. Daca in Fear and Loathing in Las Vegas ne simteam ca intr-o psihoza epileptica, aici lucrurile stau mult mai calm, totul desfasurandu-se pe ritmul natural al Puerto Rico-ului anilor ‘50. Deoarece si Kemp, personajul principal, este bazat aluziv pe adevarutul Thompson, avem de-a face cu un Raoul Duke mult mai evaziv, dar cu acelasi apetit pentru spirtoase si cu un gust in plina dezvoltare pentru substantele psihodelirante. Mai are insa pana sa-si dreaga glasul astfel incat sa prinda vocea lui Duke, mai ales cand vine vorba de a-l injura pe Nixon. Shiftul sau moral se datoreaza personajului feminin, dovada ca, in momentul cand a scris cartea, romantismul tanarului Thompson nu se transformase complet in cinism. Cinematografic, un joc intre banalele prim-planuri de televiziune și gros-planurile ce surprind twitch-urile lui Depp. Enervante sunt secventele cu pipita in rosu, ce par special puse pentru pop-corn-isti. Poate ca nu merita revazut prea curand, totusi The Rum Diary se achita bine de scopul propus.