ii dau bucuros. (de bugetul redus nu tin cont, ca nu ma intereseaza. si daca a fost facut cu 1 miliard de euro si daca a fost facut cu 1000 filmul e tot acelasi si asta e singurul lucru de care-mi pasa). insa hai sa fim seriosi, pe cine mai da pe spate realismul grafic in ziua de azi? oricine si-l permite. ce e mai important e realismul circumstantial. adica: mai interesanta este elaborarea unui procedeu cat ma inteligent si creativ si realist prin care mana femeii sa ajunga tintuita de perete cu foarfecele, decat realismul strapungerii carnii in sine. da, sangele sare frumos, dar lantul cauzal prin care se ajunge aici lasa adesea de dorit. in materia asta, cel mai mult mi-a placut in scena accidentului dupa ce femeia incepe sa-si revina si isi indreapta gatul si capul, cantitatea abundenta de sange care i se varsa de gura. nu am mai vazut asa ceva. de obicei actorul e manjit oleaca prin zona apoi, mai pisa vreo doua trei picaturi prin coltul gurii si aia e. dar aici...
ps: da, momentele tatonarii victimei de catre maniaca mi s-au parut si mie dintre cele mai eficiente.